ZetTravel.ro

Castelul Bran

Situat la 30 km de Brasov, intre Muntii Bucegi si Piatra Craiului, Castelul Bran este un important monument national si punct de reper al turismului din Romania, datorita atat frumusetii lui, a peisajului, cat si a legendei contelui Dracula, al carui spirit bantuie inca aceste locuri stravechi.

Prima atestare documentara a Castelului Bran o reprezinta actul emis la 19 noiembrie 1377 de Ludovic I d’Anjou prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi Cetatea “cu munca si cheltuiala lor proprie” … In schimb, regele confirma subordonarea a 13 localitati fata de Cetate. Conducerea Cetatii Bran era incredintata unui castelan, care avea si atributii jurisdictionale, iar garnizoana permanenta era compusa din arcasi si balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea revine in posesia lui Sigismund.

La sfarsitul secolului al XV-lea Cetatea Bran este subordonata autoritatii comitetului secuilor, raspunzator de apararea sud-estului Transilvaniei, iar din timpul lui Iancu de Hunedoara trece sub conducerea voievodatului Transilvaniei. De-a lungul vremii Cetatea Bran si-a indeplinit cu prisosinta rolul de aparator impotriva invaziei turcesti.

La 1 Decembrie 1920 Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza Castelul Bran Reginei Maria a Romaniei Mari, ca semn de recunostinta fata de contributia sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Intre anii 1920-1927 Castelul Bran a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Carol Liman, care il transforma intr-o frumoasa resedinta de vara, inconjurata de parc, cu alei de promenada, lac, fantani, terase de popas, construind si Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasa prin testament Castelul Bran, cu intreg domeniul, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stapaneste pana in 1948.

Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993. Definitivarea organizarii muzeistice se va face dupa noi criterii, rezultat al cercetarilor din ultimii ani.

PODUL LUI DUMNEZEU Unul din cele trei poduri naturale din lume

Unul din cele trei poduri naturale din lume.Se afla in Ponoarele din judetul Mehedinti , langa Baia de Arama. Legenda spune ca de mult aici locuia necuratul, chiar in pestera Ponoare.Saturandu-se de raul pe care acesta il facea oamenii i-au cerut lui Dumnezeu sa-i scape de el. Astfel Dumnezeu a lovit cu palma tavanul pesterii si acesta s-a prabusit peste intrare.
Cu toate acestea, Necuratul a scăpat, ieşind pe sub deal, pe cealaltă gură a peşterii, cea care duce spre Lacul Zătonul Mare. Nervos, Aghiuţă s-a agăţat cu ghearele de vărful Dealului Peşterii, formănd şanţuri in calcar, locurile numite campiile de lapiezuri Afrodita şi Cleopatra. Dracu s-ar fi urcat apoi pe Stanca Diavolului, loc de unde veghează la oamenii care intră in peşteră şi pe care uneori ii ineacă in Lacul Zătonul Mare. Alte legende spun că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru ca Sfantul Nicodin să treacă spre Tismana după ce oamenii l-au alungat din comună, loc unde a vrut să construiască o mănăstire. Altele vorbesc despre faptul că ar fi fost construit chiar de legendarul Hercule sau de Iovan Iorgovan, personaj de basm care urmărea balaurul ce-i răpise măndruţa. Legenda lui Nicodim chiar se potriveşte intr-o oarecare măsură. Călugărul Nicodim căuta cascada care i s-a arătat in vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mănăstire. S-a oprit la Ponoarele, la izbucul de unde izvorăşte acest părău, insă două familii l-au făcut să plece. I-au pus in traistă o găină tăiată şi un cuţit. Apoi l-au acuzat de furt. A trebuit să plece ruşinat de pe aceste meleaguri. A lăsat in urmă un blestem. Anume, ca apa să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o inghită pămăntul. Lucru care s-a şi intămplat. Asta pentru că de-a lungul ei s-au construit opt mori care au fost abandonate, iar in apă nu trăieşte nici o vietate. Apa este inghiţită la propriu de pămănt. Este inghiţită de peşteră, care o aruncă afară atunci cănd plouă indelungat.de o parte şi de alta a Podului lui Dumnezeu se află lacurile carstice Zătonul Mare şi Zătonul Mic. Primul (cel mai mare din Romania), deşi are o adăncime maximă de 20 de metri şi o suprafaţă de aproape 2 kilometri pătraţi, pe timp de secetă seacă, fiind inghiţit de sorbul Peşterii Bulba, ale cărei galerii se intind pe aproape toata suprafaţa comunei Ponoarele, cănd plouă iese involburat din adancuri, plin de mal, care-i dă o culoare roşiatică, iar după un timp devine albastru, cand mălul se depune pe fund.

Despre Zătonul Mic se spune că e fără fund, pentru că nici un scufundător nu a reuşit să-l atingă, dar el, de fapt, este tot o prelungire a Peşterii Bulba, o gură care nu mai poate prelua toate apele din vale, pe timp ploios, aşa că se umple pur şi simplu.
Se spune că maşinile care ajung pe pod rămăn fără frAne, doar că Dumnezeu stă de veghe să-i salveze pe oameni. E drept că doi dintre ei, care conduceau maşini de mare tonaj, n-au reuşit să le redreseze şi au căzut in prăpastie, dar, deşi maşinile s-au făcut praf, ei au scăpat nevătămaţi, la fel ca un biciclist, care a scăpat şi el doar cu căteva zgărieturi. Unul dintre cei doi şoferi, Ion Butaru, a ridicat la Podul lui Dumnezeu o cruce, in semn de mulţumire in faţa lui Dumnezeu că a scăpat cu viaţă, iar in fiecare an de atunci vine la ea să facă parastas. Tot la Ponoarele se afla si padurea de liliac Ponoare(cea mai mare din ţară – 20 hectare). La inceputul lunii mai are loc si sarbatoarea liliacului.

Pestera Scarisoara se afla in comuna Garda de Sus din judetul Alba, Transilvania. Primele mentionari ale acesteia dateaza din cercetarile realizate in anul 1847.

Pestera Scarisoara a fost studiata de-a lungul timpului de numerosi oameni de stiinta, atentia multora concentrandu-se pe ghetarul din subteran, cel mai mare din Romania si cu o vechime de peste 4000 de ani.

Intrarea in pestera se realizeaza printr-un aven adanc de 48 m in care se coboara pe o poteca si niste trepte de metal, iar apoi, dupa strabaterea unui culoar foarte mare, se ajunge in Sala Mare in care se gaseste ghetarul. Turistii pot vizita, insotiti de un ghid autorizat, doar o parte a pesterii. In stanga si in dreapta Salii Mari se gasesc rezervatiile stiintifice mare si mica, neaccesibile vizitarii.

Pestera Scarisoara are o adancime de 105 m si se crede ca, inainte de formarea ghetarului, comunica cu o alta cavitate subterana – Pestera Pojarul Politei.

Alte obiective turistice din zona: Cascada Varciorog, Ghetarul de la Vartop, Pesterile Coliba Mare, Poarta lui Ionele si Zgurasti, Groapa Ruginoasa, Cheile Ordancusei.

Castelul Peles din Sinaia, cel mai impresionant castel din Romania, este un important reper turisic din zona Valea Prahovei. Initial resedinta regala de vara (pana in 1947), castelul a fost construit din lemn, piatra, caramida si marmura, pe malul stang al paraului Peles, intre anii 1873 – 1883 (etajul I) si intre 1896 si 1914 ( etajul II), de Carol I de Hohenzolleren – primul rege al Romaniei (1866 – 1914), in stilul renasterii germane, dupa planurile arhitectului vienez Wilhelm von Doderer si ale celui german Johann Schultz din Lemberg (Lovov), cu transformari si adaugiri gotice efectuate de arhitectul ceh Karel Liman in anii 1896 – 1914.

Castelul Peles are 160 camere (stilul predominant fiind cel renascentist germanic care se imbina armonios cu alte stiluri precum cel renascentist italian, gotic, baroc german, austriac, turcesc si francez rococo) si un turn central de 66m inaltime.

In prezent Castelul Peles adaposteste un valoros muzeu cu ample colectii de picturi, sculpturi, armuri, covoare, mobila, tapiserii, statuete, obiecte de ceramica, elemente de vesela din aur, argint si portelan, vitralii etc.

Colectia de arme a Castelului Peles cuprinde peste 4000 de piese putand fi divizata in arme de parada si de vanatoare. Printre aceste arme albe si de foc, se numara piese incepand din secolul al XV-lea pana in secolul al XIX-lea.

Mobilierul de arta care decoreaza majoritatea incaperilor castelului cuprinde piese originale datand din secolul al XV-lea, realizate in cunoscute ateliere europene din Mainz, Munchen, Viena, Hamburg.

Vitraliile au fost achizitionate intre anii 1883 si 1914. O parte din ele sunt originale, piesele elvetiene si germane din secolul al XV-lea, al XVIII-lea, altele dateaza din secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea – aceste vitralii fiind lucrate in atelierele din Zettler (Munchen) si Zwolfer (Viena).

In domeniul artei plastice se disting picturi originale semnate de Gustav si Ernest Klimt, Franz Match, Dora Hinz si chiar regina Elisabeta, dar si o serie de copii dupa pictori celebrii.

De remarcat sunt camerele armurilor, Camera Florentina, sala de receptie (unde sunt expuse picturi reprezentand cele 16 castele apartinand familiei de Hohenzzolern), Camera Franceza, Camera Turceasca, Sala de Consiliu, Sala de concerte si Apartamentul Imperial.

Alaturi de mobilierul de calitate si decoratiile interioare care impodobesc incaperile Castelului Peles, se remarca prezenta decoratiilor din piatra, a statuilor turnate in bronz precum si a picturii murale din exterior. Ancadramentele usilor sunt din piatra sculptata fiind in concordanta cu trotuarele din jurul castelului, din dale si scari tot din piatra avand o balustrada ornata. In curtea interioara, peretele este decorat cu pictura a frescco.

Castelul Peles este inconjurat de sapte terase concepute initial in stilul renasterii italiene tarzii si decorate cu statui (apartinand sculptorului italian Romanelli), fantani sculptate in piatra, vase ornamentale si marmura de Carara de o frumusete impresionanta. Arhitectii au utilizat din abundenta decoratiunile din lemn atat la exterior cat si in interiorul castelului si acest lucru ofera un aspect cu totul special cladirii.

In apropierea Castelului Peles se afla Castelul Pelisor in stil vienez, destinat initial printului Ferdinand I, azi muzeu.